Tinte perpetue

In livingul casei sale din Bucuresti, Andrei, nepotul scriitorului Vasile Voiculescu, ne povesteste de perioada sa de la Europa Libera, despre toate zvonurile si povestile care au aparut despre acei ani. “Incepuse sa mi se faca frica in momentul in care cei de la Securitatea din Romania mi-au transmis ca vor sa ne intalnim”, zice Andrei Voiculescu. “Cererea celor de la “Secu” fusese transmisa printr-un tanar care locuia in Germania si venea des in Romania cu masini de vanzare. M-am dus la Serviciul German de Contraspionaj sa le spun ce se intampla. Acolo mi s-a spus sa ma intalnesc. Ne-am dat intalnire, dar nu a venit nimeni”, povesteste Andrei.

In aceeasi perioada, secretara directorului Departamentului de limba romana al Radioului de atunci, Vlad Georgescu, i-a aratat lui Andrei Voiculescu o scrisoare confidentiala trimisa de Contraspionajul German, in care se spunea despre un tanar roman care se predase si care pretindea ca fusese pus sa intre in legatura cu jurnalistul. “Atunci a inceput sa imi fie teama. Dar,*censored*imi spunea cineva, “in momentul in care ai inceput sa lucrezi la Europa Libera ti-ai asumat niste riscuri””. Discutia noastra se muta din livingul casei la subsol, unde Andrei are o incapere in care isi tine sutele de CD-uri, vinilurile si aparatura ultraperformanta. “Mi-a ramas pasiunea asta pentru muzica. Atunci cand situatia era foarte stresanta la Munchen dupa toate sedin- tele in care aflam ce se inta mpla in tara, ma inchideam in studio, dadeam drumul la muzica tare. Asa ma mai relaxam”, povestes te jurnalistul.

Isi aduce aminte despre zvonurile despre colegii lui din Radio asupra carora planase suspiciunea ca ar fi colaborat cu Securitatea. “Discutiile au aparut abia dupa ‘89, cand Nicolae Stroescu Stanisoara s-a deplasat la Bucuresti, unde s-a intalnit cu Virgil Magureanu. S-a vorbit apoi de o “lista a celor cinci” care au colaborat. Dar nu exista dovezi”, spune jurnalistul. Andrei Voiculescu nu crede nici in zvonurile privind iradierea directorilor de la Europa Libera. “Au murit intr-un interval de timp mult prea mare. Daca ar fi fost asa, ar fi fost mult mai simplu sa ne iradieze pe toti. Sau trageau cu tunul in noi. Eu cred ca au fost morti naturale. “

“Emisiunile erau o scoala de democratie”
Libera in 1977. Am fost senior redactor, titulara emisiunii “Din lumea comunista” si de-a lungul timpului am colaborat la programele: “Politie” , “Stiri” , “Lumea ideilor” “, povesteste Doina Alexandru. Pana in 1989, presiunea regimului comunist din Romania era simtita destul de puternic de catre redactorii postului de radio Europa Libera. Scrisorile anonime, telefoanele si, in unele cazuri, atacurile directe faceau parte din viata jurnalis tilor.”Mi-am vazut dosarul de la Securitate. Am ramas surprinsa ca prieteni din tara pe care i-am chemat eu in vizita la mine in Germania ma turnasera apoi la Securitate. Parintii mei au fost torturati psihic aproape 10 ani, nereusind pana la urma sa ii determine sa ma convinga sa revin in tara”, spune Doina Alexandru. Jurnalista a lucrat la Europa Libera pana in 1995, cand radioul s-a mutat din Muchen la Praga. “Noi am considerat ca misiunea radioului s-a incheiat, poate, o data cu Revolutia. Au inceput sa apara atatea posturi libere de radio, de televiziune. Stiind*censored*se realizeaza o emisiune iti dai seama ca, prin forta lucrurilor, noi nu mai eram atat de informati si la curent si atat de prompti*censored*sunt radiourile si posturile de televiziune din tara. Valoarea noastra a fost mare in timpul razboiului rece, in perioada in care cenzura era acerba in Romania. Dupa aceea, eram un post oarecare, mai putin informat decat cele romanesti. Emisiunile Europei Libere au fost timp de patruzeci si ceva de ani o scoala de democratie.” (Cristian Petru)

Comando palestinian pentru Monica Lovinescu
Monica Lovinescu isi incepe colaborarea cu Europa Libera in 1962, iar din 1967 emisiunile cu cel mai mare succes erau “Teze si antiteze la Paris” si “Actualitatea culturala romaneasca”. Agresiunea asupra sa a avut loc pe 18 noiembrie 1977, la Paris, si este relatata in volumul “La apa Vavilonului”: “I s-a cerut deci lui Hani Hassan, consilierul intru terorisme al lui Arafat, sa trimita un comando palestinian la Paris. (...) Cei doi palestinieni trimisi de Anette din Beyruth ma asteptau in minuscula gradina din fata casei. (...) Reveneam din oras. (...) Deci cu gandul la primirea lui Goma (...), nici nu l-am vazut pe primul palestinian. Se instalase in gradinita, tinea in mana un plic. Mi-a spus: “Madame Monica, j’ai un message pour vous”. Gafa nedemna de un agent bine instruit. In Franta, madame cu prenumele nu se intrebuint eaza decat pentru ghicitoare, patroane de bordel sau portarese. (...) Gafa lor a fost salvatoare. M-a trezit. (...) Cand agresorul mi-a cerut sa-l primesc in casa, am refuzat. (....) Cand am refuzat sa-l las pe tuciuriul meu vizitator sa intre in casa, a aparut brusc al doilea; statuse gemuit, ascuns dupa un copac din coltul gradinitei. Si s-au pus amandoi pe lucru. “Erau sigur profesionisti”, mi-a spus peste cateva zile doctorul de la Spitalul Saint- Louis. (...) “Aveti numai un traumatism cranian, fractura de la nas si bratul drept cu hematom de la umar pana la mana.”” (Monica Iordache)


 

“Pacepa era convins ca Securitatea ma va ucide”
Fost director al serviciului romanesc Europa Libera, Nestor Rates este acum consilier al directorului general. L-am contactat telefonic, la Praga, unde-si petrece o buna parte a timpului. Incantat de demersul nostru jurnalistic, usor stanjenit de graba nu tocmai delicata cu care i-am cerut raspunsuri la intrebari, Nestor Rates s-a pus pe treaba, dedicandu-si ziua de sambata acestei indeletniciri. Ne-a povestit despre fostii sai colegi si despre ce a gasit, cu privire la unii dintre ei, in arhivele fostei Securitati, pe care le-a studiat cu indarjire. VALENTIN ZASCHIEVICI

Jurnalul National: In cartea “Orizonturi Rosii” a lui Mihai Pacepa se facea referire la aparatul “Radu”, folosit de Securitate pentru iradierea adversarilor regimului. Din documentele studiate ati obtinut indicii despre aceasta practica?
Nestor Rates: In dosarele de Securitate pe care le-am cercetat pana acum nu am gasit nici o referire la “Radu” sau la alta denumire ce ar putea desemna o arma radiologica sau de alta natura folosita de Securitate. Nici nu este probabil sa existe astfel de referiri in dosarele personale sau de obiectiv spre care am eu acces. Nu mai vorbesc de faptul ca materialul ce mi-a fost dat mie este bine periat si “igienizat “, cu alte cuvinte au fost scoase documentele cele mai incriminante, insumand multe sute de pagini. Prin urmare, am gasit nu putine referiri la “neutralizarea”, “anihilarea”, “lichidarea” unor directori sau redactori ai Europei Libere, unii care au si fost eliminati, dar nu se mentioneaza nicaieri metodele folosite.

Mihai Pelin si alti autori contesta vehement existenta lui “Radu”.
Nu cred ca se pot trage concluzii definitive din cercetarea partiala a documentelor. In cartea sa “Melita si Eterul”, dl Pelin facea si alte asertiuni categorice care s-au dovedit hazardate. De pilda, el respingea orice eventuala implicare a Securitatii in atentatul cu bomba la sediul Europei Libere, din seara zilei de 21 februarie 1981, sau in alte actiuni violente, ca “legende extravagante, inventate de o publicistica dezabuzata” si care “nu au nici un fel de relatie cu adevarul”. L-a contrazis chiar presedintele Ion Iliescu, care a declarat in noiembrie 2001 ca atacul cu bomba a fost coordonat de teroristul Carlos la comanda Securitatii. Cand ni se va da acces nerestrictionat la documente s-ar putea sa descoperim o multime de lucruri. Oricum, cancerul nu putea fi indus cu pistolul sau cutitul. Trebuie sa fi fost vorba de iradieri sau alte mijloace; s-a vorbit la un moment dat de carcinogene chimice.

L-ati vazut pe Pacepa in 1988.*censored*arata? Ce ati discutat?
Mi-e teama ca va voi dezamagi, caci nu voi putea da curs unei parti a solicitarii dvs. Oricum, intalnirea mea cu dl Pacepa a avut loc cu 15 ani in urma si domnia sa s-ar putea sa arate acum altfel decat vi l-as descrie eu. Intalnirea avea loc prin noiembrie 1988, cand ma pregateam sa plec la Munchen sa preiau directia departamentului romanesc al Europei Libere, post ramas vacant prin decesul lui Vlad Georgescu. Am descris in mare*censored*s-a desfasurat convorbirea in interviul din revista “22”, acordat doamnei Rodica Palade. A avut loc intr-o camera a unui birou de avocatura din Washington, in prezenta sotiei americane a lui Pacepa. Poate ca de aceea discutia s-a desfasurat in limba engleza. In esenta, generalul a dorit sa ma faca constient de riscurile foarte mari pe care mi le asumam plecand la Munchen, el fiind convins ca Securitatea va incerca sa ma ucida si pe mine.

Ce cunoasteti despre tehnicile de bruiere a emisiunilor postului de radio?
Bruierea emisiunilor posturilor de radio straine incetase in Romania inca din a doua jumatate a anilor ‘60. Periodic insa, Securitatea incerca sa obtina aprobarea de a relua bruierea Europei Libere. Pe marginea unor observatii despre bruierea postului in alte tari comuniste, cuprinse intr-un raport din 1984 al organismului tutelar al Europei Libere, un inalt oficial al Securitatii scria, de mana urmatoarele: “Sa nu renuntam la ideea unor propuneri pentru reluarea bruiajului la timpul oportun. Daca se ridica probleme de cost, sunt sigur ca rusii ni-l dau gratis”. Multi ascultatori s-au plans pe parcursul anilor ca emisiunile erau bruiate, dar tehnicienii nostri care faceau masuratori tot timpul nu au putut gasi nici o dovada ca se bruiau emisiunile in Romania.

Ce ati aflat despre unitatea speciala destinata lichidarii opozant ilor regimului stabiliti peste hotare?
In dosare nu este nimic despre asta. A spus destule Pacepa in aceasta privinta. Chiar si generalul Plesita a vorbit despre un comando de lichidare a “tradatorilor”. Noi i-am simtit respiratia grea in ceafa.

Despre atentatele contra lui Emil Georgescu ce puteti spune? Mihai Pelin scrie ca n-aveau treaba cu politica, insa aveau lega- tura cu afacerile...
Cazul Emil Georgescu este cel mai bine documentat in cele peste 1.000 de file ale dosarului sau personal de la Securitatea externa. Arhivele se gasesc acum la actualul SIE. El a fost amenintat, haituit, accidentat, batut, injunghiat de haidamacii platiti de Securitate in atentate repetate. Dosarul mai ilustreaza amanuntit vasta operatiune de mistificare lansata de Securitate cu diverse metode pentru a face sa apara ca altii i-au vrut moartea, chipurile din razbunare, din interese comerciale, pentru ca i-ar fi escrocat etc. Filele dosarului nareaza adesea in cele mai marunte detalii toate tertipurile folosite, falsurile, plastografiile, intrigariile, inselatoriile - un vast si variat catalog de jeguri puse in miscare pentru a acredita o minciuna. O operatiune care a avut, din pacate, un succes nemeritat.

Dar ce-i totusi cu solicitarea de bani de la emigranti romani pentru scoaterea unor rude peste granita?
Pe langa activitatea la radio, Emil Georgescu avea un birou de avocatura la locuinta sa, unde, contra unui onorariu, ajuta pe unii emigrant i romani sa scrie scrisori catre autoritati si organizatii ale drepturilor omului din Occident sau sa faca formele pentru a-si aduce rudele din tara. Pe vremea aceea, normele etice la Europa Libera erau mult mai laxe decat astazi. Dar nici vorba ca la originea episoadelor violente contra lui Emil Georgescu sa fi fost nemultumiri in privinta prestatiei sale ca avocat sau alte asemenea lucruri. Emil Georgescu a supravietuit atentatelor, murind de cancer in 1985. Alt caz de cancer, al patrulea in decurs de 7 ani, toate la varful departamentului romanesc.

Ce stiti despre moartea lui Mihai Cismarescu?
Dosarul lui Mihai Cismarescu se afla la CNSAS si l-am examinat cu atentie. El semna la radio cu pseudonimul Radu Gorun si a fost al doilea din seria de trei directori la rand care au murit de cancer. Dosarul nu prea ne ajuta sa raspundem definitiv la intrebarea daca serviciile secrete ceausiste au avut vreun rol in decesul sau. Cismarescu ii cam deruta pe informatorii Securitatii care-i dadeau tarcoale. Era inclinat sa aprecieze pozitiv politica externa a regimului din anii ‘70, inceputul anilor ‘80, desi critica sever politica interna. Informatorii Securitatii aduceau acest mesaj cand se intorceau din misiune, insotindu-l cu niste speculatii fanteziste ca anticomunistul Cismarescu ar putea eventual fi “abordat”, dar cu “tact”. Nu a iesit, desigur, nimic din tarasenia asta ridicola.

Si Preda Bunescu?
Pe Preda Bunescu, fost director adjunct, si el un intelectual subtire din generatia mai veche, nu l-am cunoscut personal. A murit pe neasteptate de un atac de cord, pe care multi colegi au tins sa-l atribuie tot unor posibile actiuni oculte inspirate de Securitate. Nu am vazut dosarul care-i poarta numele pentru a putea exprima o opinie in aceasta privinta. Bunescu este mentionat in diverse alte dosare, dar deocamdata nu am aflat daca exista un dosar pe numele lui in arhiva SIE. La CNSAS nu a venit.

Pelin spune ca Securitatea a purtat razboi cu Europa Libera folosind un “iatagan cu taisul tocit”. Asa va fi fost?
Este absolut clar acum ca aceasta apreciere nu corespunde realitatii. Vad ca-l citati tot timpul pe Mihai Pelin, probabil pentru ca este autorul unei carti masive, de 600 de pagini, despre Europa Libera prin prisma dosarelor de Securitate. Dl Pelin a spus ca a cercetat numai dosarele din arhiva SRI si probabil de aici rezulta cateva din deficient ele cartii sale. Caci multe din descoperirile socante din ultimul an si ceva au ca sursa dosarele Securitatii externe care se gasesc in arhiva SIE.

De la publicarea interviului in revista “22” (ianuarie 2003), ce revelat ii ati mai avut studiind dosarele Securitatii?
Dosarul in trei volume despre Emil Georgescu a fost principala revelatie. In acelasi timp si cel mai greu de suportat. Dosarul Mihai Cismarescu a fost si el o revelatie in felul sau. Am vazut si alte dosare socante in ultimele luni. As mentiona pentru moment pe cele ale poetului Ion Caraion, legate in buna masura de Europa Libera.

Cum se contureaza proiectul de a dedica o camera, la Sighet, istoriei “Europa Libera”?
Este un proiect foarte interesant pentru care le suntem deosebit de indatorati dnei Ana Blandiana si dlui Romulus Rusan. Ideea este de a omagia Europa Libera in contextul luptei contra totalitarismului, intr-un muzeu in care este o sala dedicata lui Iuliu Maniu si alta care aduce in memorie rezistenta din munti sau rezistenta la colectivizare. Vom expune obiecte, fotografii, documente care sa ilustreze rolul pe care si l-a asumat Europa Libera in Romania vreme de peste 50 de ani, ce a insemnat ea pentru romani.

Ati fost director al postului.*censored*a fost viata unui om liber, intr-o tara libera, dar care stia ca are o echipa de vanatori pe urmele sale?
Memoria e adesea selectiva. Privind in urma, cei 30 de ani pe care i-am daruit Europei Libere, ca jurnalist la Washington sau ca director la Munchen si Praga, au fost pe departe cei mai buni, mai productivi si mai generosi din existenta mea. Pericole? Da, au fost primejdii reale si grave, dar gresiti daca va imaginati ca am trait obsedati de ele, cu sentimentul riscului amarandu- ne viata. Noi am trait cu sentimentul unei misiuni in viata si imi este greu sa cred ca poate exista o satisfactie mai mare decat de a sti ca misiunea a fost indeplinita.