Aveti descrierea evenimentelor pe scurt.


Declaratie



Prin prezenta dorim a va aduce la cunostinta un eveniment la care am fost martori ,care s-a petrecut la manastirea Partos,ce adaposteste mormantul Sf Iosif cel Nou,din cadrul Mitropoliei Banatului in data de 11.09.2008,inainte de hramul manastirii.Am luat aceasta decizie pt ca forurile raspunzatoare nu au luat nici o masura si consideram ,ca tineri ortodocsi ca evenimentul nu trebuie trecut cu vederea.

Ajutati-ne!
La Onesti,protopop e pr.Constantin Alupei(securist turnator),secretar e fiul sau Justinian Alupei(loaza cu certificat),asistent social e Alupei Raluca(incompetenta sefa),casiera Genes Lidia(cumatra familiei Alupei),ingrijitoare cu ifose de mare sefa este D-na Marioara(cuscra protopopului).
Mai nou!!! In spatele catedralei din Onesti(unde e paroh protopopul),acesta a deschis un Coafor-manechiura -pedichiura(personal),racordarile la apa-canal si electricitate facandu-le pe numele catedralei...asa...sa plateasca fraierii de enoriasi!!!!!
Cu consideratie fratele Pafnutie

IBIS IN CRUCEM

Asa cum era de asteptat la urmatoarele conferinte a Protopopiatului Lugoj eu, preotul devenit un paria nu am mai fost invitat. Era probabil una din cele mai importante conferinte a Preotilor din Mitropolia Banatului, in care preotimea Mitropoliei va fi informata de rebelul caz a preotului Dumitrescu supus disciplinei Consistorului Parohial a Mitropoliei Banatului cu “ Depunerea din treapta Preotiei” pentru ca la ultima sedinta preotul in cauza, a gasit ca este nobil si demn sa se indentifice cu cauza Parintelui Calciu Dumitreasa, intemnitat pe nedrept, cit si cu problema drepturilor omului(acces la mass media, libertatea de constiinta, libertatea religiosa), mentionate in Constitutia Republicii Socialiste Romania, dar in fapt nerespectate niciodata. Si cum toate conferintele Protopopiatului erau aranjate dupa un tipic bine intocmit de sus, de catre tovarasul Inspector al cultelor Teperdel, cit si de corefeii securitatii, conferinta deci era mult mai pregatita, minutios regizata fiindca avea un scop precis: "condamnarea unui tradator"

Ceea ce Parintele Ambrus Cernat Emerich scrie este intr-u totul cinstit si onest. Cred ca sunt mult mai multe de spus in legatura cu persecutiile si torturile la care au fost supusi preotii,(Ambrus Cernat, Vinchici Ionel, Liviu Negoita, Avramescu Cornel, si Dumitrescu Viorel) semnatari ai "Marturisire de credinta" Aspectul psihologic, demonic, torturile fizice si psihice, la care am fost supusi in perioada aceea au fost groaznice. Numai Bunul Dumnezeu a ajutat acestor Preoti sa nu inebuneasca sa mearga inainte, sa supravetuiasca. Mi-amintesc ca anul 1981eram supus anchetelor zilnice la securitatea orasului Lugoj si Timisoara. Aceluia caruia i s-a atribuit aceasta functie odioasa era intr-adevar Locotenentul Major Vid Teodor, ajutati de Locotenentul Colonel Guyas, si Comandantul Securitatii Judetului Timis, Gheorghe Cristescu, si chiar uniil din doctorii psihologi, generali de securitate anchetatori ai Parintele Calciu.

Bomba sub mostenirea Steinhardt






GAZETA a intrat in posesia unor documente care redeschid problema controversatei mosteniri culturale si spirituale lasate de Nicu Aureliu Steinhardt, monahul care si-a semnat ultimele opere cu numele de Nicolae Delarohia. Fara a avea pretentia de a da un verdict in acest caz, prin acest demers jurnalistic nu ne dorim decat sa readucem in discutie posibilitatea ca opera completa a monahului de la Rohia sa-si faca intrarea asa cum se cuvine in cultura romana.

Gândind mereu , mereu Orbecăim adesea cuprinși de indiferență . Uităm să iubim răsăritul soarelui într-o dimineață dulce de vară , când fiorul răcorii își dezvelește de sub geana unei noi zile minunăția a tot ce ne înconjoară . Uităm să ne închinăm adânc Atotputernicului Dumnezeu mulțumind pentru un nou răsărit vieții noastre . Pare-se ca ceva de rutină și prea neânsemnată , o clipă de reculegere în preajma Atotprezenței Divine . Treburile zilnice ne cheamă grăbiți tumultului vieții acestea cu atâtea și atâtea preocupări și griji. Suntem stresați, nervoși, neângăduitori, reci, parcă neavând aproape nimic în comun unii cu alții. Dar totuși avem: chipul și asemănarea lui Dumnezeu, suntem revărsarea Trinității (Tatăl,Fiul și Duhul Sfânt) în noi fiecare. O extraordinară întrepătrundere a divinului (sufletul) cu umanul(corpul ca materie). Părtășia vieții veșnice o avem asigurată prin Răscumpărătorul Hristos-Dumnezeu, prin jertfa Lui sângeroasă drept moment culminant.

Este adevarat ca ortodocsii nu cred in purgatoriu, un loc socotit de tranzitie, pentru pacate nu sint neiertabile sau capitale, ci sint socotite pacate mai mici, dar tot pacate Purgatoriul catolic deci, ar fi locul unde cel pacatos cu infractiuni mai usoare (exemplu betia, fumatul, vorbe necuviincioase, sterpeliri mai neinsemnate din magazine, etc) dar tot incalcari ai voii lui Dumnezeu, ar sta o perioada in suferintele pedepsei, adica in purgatoriu, dupa care absolviti, au dreptul si sansa la imparatia lui Dumnezeu.

S-au publicat o multime de informatii si fapte despre revolutia Romanilor, din 1989. Datorita vitezei tehnice de informare actuala, oamenii pot afla noi si noi informatii in scurt timp. Nu stiu cit de multi stiu sau auzit de citeva aspecte curioase ale asa numitei revolutii. Din surse credibile, ca cele ale Ligii Pentru Dreptate din Romania, organizatie neguvernamentala, de dupa revolutie, aflam citeva lucruri curioase.

Nu stiu, daca mai exista-n lume un popor cu o istorie asa de furtunoasa, ca Romanii De la inceputurile timpurilor, asezati la rascrucea vinturilor din est si vest, si la
portile a doua continente, am fost in drumul navalitorilor, ba din vest, ba din est, care vroiau cu orice pret sa ne ia in stapinire, frumosul si bogatul pamint, ce-l aveam in mostenire. Asupriti de stapinitori de afara si de inauntru, am invatat arta conservarii si supravietuirii.

Oaia, (la plural turma) a devenit simbolul crestinului, caci intruchipeaza nevinovatia. Dar precum orice moneda are doua fete, astfel si nevinovatia are un cusur, incapatinarea. Daca vrei sa treci o turma prin apa, oile nicidecum nu vor sa intre in apa, pina ce pastorul cel bun si grijuliu, ia una in brate si intra cu ea in apa, ca apoi toate celelalte sa-l urmeze. In cazul naimitului, caruia putin ii pasa de turma, simplu, ia una si o arunca in apa si astfel toate celelalte sar s-o urmeze.